Unul din pasajele biblice ce ne arată pentru ce venise Iisus în lume este cel din Evanghelia după Ioan capitolul patru unde ni se relatează întâlnirea lui Iisus cu femeia din Samaria la fântâna lui Iacov. De menționat este faptul că Iisus și ucenicii erau pe drum de dimineață și la amiază după ce străbătuseră o distanță destul de mare pe jos, ajunseseră în acel loc. Ucenicii au plecat într-o cetate din apropiere numită Sihar pentru a cumpăra de mâncare, iar Iisus ostenit fiind a rămas lângă fântână. Ca Fiu al omului era supus ca și noi la oboseală, foame, sete, dar în același timp era Dumnezeu în sensul absolut. Ce imagine avem aici despre Iisus în natura umană ostenit și însetat deși El crease pământul și izvoarele apelor! Pe drept cuvânt apostolul Pavel a afirmat că întruparea lui Iisus este marea taină a evlaviei.

În orient exista obiceiul ca femeile să vină după apă seara pe răcoare. Însă femeia descrisă în pasajul din Ioan vine în miezul zilei pe arșița cea mai mare. De ce oare? Pentru că era stigmatizată de societatea în care trăia. Avusese diferite legături amoroase, nu avea familie și nici un statut remarcabil în societate. Acea femeie își trăia drama ei în singurătate și evita pe cât îi stătea în putință orice legătură cu alte femei ce nu erau de teapa ei.

Și astăzi în lumea noastră sunt mulți oameni însingurați ce își trăiesc dramele fără a fi băgați în seamă de semenii lor. Singurătatea și durerile interioare doboară ființa umană. De aceea unii oameni în disperare de cauză caută remedii precum alcoolul, drogurile, senzualitate în afara legilor divine și negăsind soluții recurg la sinucidere. Acești oameni au nevoie ca și femeia de la fântână să-L descopere pe Mesia. El este marea noastră șansă pentru că prin El avem vindecare și salvare din dramele și păcatele noastre.

În lumea noastră tot mai tulburată de pandemii, războaie, cutremure, începem să fim tot mai îngroziți în fața planurilor diabolice ale elitei ce conduce lumea. Într-un astfel de context avem nevoie să-L descoperim, sau redescoperi pe Iisus pentru că doar prin El Duhul Sfânt se coboară spre cei cu răni necicatrizate în sufletele lor. Oameni, care pentru cei ce conduc lumea nu sunt decât niște statistici. Însă pasajul evanghelic ne arată că pentru Iisus și astfel de oameni au valoare.

În acea ocazie Iisus a trecut peste toate barierele religioase, sociale și culturale ce existau între iudei și samariteni și pentru a ajunge la inima femeii i-a cerut un serviciu. Femeia a fost mirată și a răspuns conform mentalității samaritenilor. , , Femeia samariteancă I-a zis: , , Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?” Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. Drept răspuns, Iisus i-a zis: , , Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: , , Dă-mi să beau! Tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.” (Evanghelia după Ioan 4; 9-10) Iisus în fața nedumeririi femeii se prezintă ca darul lui Dumnezeu pentru oameni, ce poate oferi apa vieții care satură sufletele însetate ce tânjesc după ceva mai înalt decât tot ce poate oferi lumea.

, , Iisus i-a răspuns: , , Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.” (Evanghelia după Ioan 4:13-14) Iisus îi spune femeii că El poate oferi apa vieții, și de aici se înțelege că toți cei ce vor bea din această apă, prin har la rândul lor vor deveni pentru semenii lor un izvor binecuvântat. Femeia rămâne foarte uimită și îi cere să-i dea acea apă pentru a nu mai veni zi de zi la fântână. Așa suntem noi oamenii, amestecăm lucrurile spirituale cu cele pământești și de aceea îl înțelegem în mod distorsionat pe Dumnezeu.

Apoi în cadrul acelei discuții, Iisus începe să întoarcă filele vieții acelei femei ce avea în trecutul ei relații nereușite ce o aduseseră în situația unei stigmatizate din punct de vedere social. Femeia pentru ai abate atenția lui Iisus de la trecutul ei aduce în discuție problema închinării ce pe atunci reprezenta o controversă aprinsă între iudei și samariteni. Însă Iisus îi răspunde în felul următor: , , Femeie”, i-a zis Iisus, , , crede-Mă că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Voi vă închinați la ce nu cunoașteți, noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci mântuirea vine de la iudei. Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. Dumnezeu este Duh, și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.” (Evanghelia după Ioan 4:21-24)

Și astăzi lumea religioasă este plină de controverse. Sunt dezbătute anumite probleme legate de ritualuri privind închinarea, dacă să ne închinăm la icoane sau nu, dacă să ne închinăm într-o zi anume sau într-un loc anume? Și toți liderii religioși au răspunsuri foarte bine argumentate. Iar la marea întrebare ce să fac ca să fiu mântuit, se dau diferite răspunsuri care de care mai interesante. Însă Iisus răstoarnă toate criteriile și clișeele omenești spunând că Dumnezeu este Duh, și cine se închină lui trebuie să i se închine în duh și adevăr. De aici înțeleg că omul ce dorește să i se închine lui Dumnezeu trebuie să o facă pătruns fiind și călăuzit de Duhul Sfânt. Asta înseamnă o fascinantă aventură în domeniul închinării.

O închinare în duh și adevăr. La întrebarea atât de dezbătută de marii filozofi ce este adevărul, Iisus a răspuns: , , Eu sunt Calea, Adevărul și Viața... ” Deci ceea ce trebuie să primeze în cadrul închinării, este prezența lui Iisus ce prin Duhul Sfânt se coboară în inimile oamenilor și doar atunci se vor lămuri toate controversele legate de ritualurile privind închinarea și cele legate de adevărata zi de odihnă.

, , Știu”, i-a zis femeia, , , că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.” Iisus i-a zis: , , Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” (Evanghelia după Ioan 4:25-26) Femeia din Samaria aduce vorba despre Mesia, iar Iisus i se prezintă ca Mesia. În toate timpurile istoriei umane a existat o categorie de oameni ce l-au așteptat pe Mesia, iar contemporanii lui Iisus unii îl acceptau pe când alții așteptau un Mesia de tipul lui David sau Solomon. Și astăzi o mare parte a lumii religioase îL așteaptă din nou să pună capăt istoriei păcatului, durerii și morții.

Trăim timpuri când lumea are nevoie să-L descopere pe Mesia mai mult ca oricând în istoria omenirii. Pentru că urmărind evenimentele ce se succed pe planeta pământ ne dăm seama că a doua venire a lui Iisus este mai iminentă ca oricând. Pe El îl putem descoperi în primul rând din scripturi. Însă pentru această descoperire avem nevoie de iluminare de sus, altfel doar prin prisma umană niciodată nu îL vom descoperi.

Interesantă atitudinea femeii după întâlnirea de la fântână și-a lăsat găleata și a mers în cetate unde a început să le spună oamenilor despre Hristos. Am observat că oamenii stigmatizați ai societății după ce îl descoperă pe Iisus nu le mai este rușine de semenii lor și nu se mai simt ca niște ratați, ci se simt reabilitați și merg spre semenii lor propovăduindu-le Evanghelia harului. Timpurile tulburi pe care le trăim ar trebui să ne conducă la cea mai mare descoperire pe care un om o poate face în viața sa, cea a lui Mesia.